fulgi, noi, dar cerul ? nu .. nu noi … tu ? da, mai putin eu … nimic ? nu … dar cat ? foarte putin … mereu alta data …

Satul de aceleasi locuri ma strecor printre ele .. am capul descoperit .. ma ninge … incotro sa privesc sa nu treaca timpul pe langa mine ?! n-am la ce … continui sa merg

si totusi ninge …

pentru ce sa lupt acum .. cand de fapt nimic nu vad ca razbesc .. la fel esti si tu .. si eu … insa oglinda nu minte .. asculta ce zic eu acum .. totul e ciudat …

si totusi ninge …

te ocolesc cand te vad, din cauza faptului ca acea scurtatura spre tine nu duce nicaieri .. cine stie prin ce alte locuri intunecate … chiar .. duce pe un drum .. da .. drumul meu acum cand

totusi ninge …

si incerc sa scot telefonul din buzunar … imi cad biletele de la ultimul drum facut … si poza ta .. o prind intr-un reflex ciudat .. pentru ce aveam nevoie de telefon ?! … raman cu poza ta care

totusi o ninge

si imi cresc ganduri mari … si zambesc … si ma gandesc… realizez … delirez .. te privesc ! … poza revine in buzunar

tu esti oglinda … ce minte